Despre DEMISIE

Despre DEMISIE

• Reglementare juridică – art. 81 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii.
• Demisia reprezintă una din modalitățile de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a uneia din părțile semnatare a contractului de muncă.
• Demisia este actul unilateral de voință al salariatului prin care acesta, pe parcursul derulării raporturilor de muncă, are inițiativa încetării contractului individual de muncă, indiferent de tipul acestuia. Intenția salariatului trebuie să se materializeze printr-o notificare scrisă comunicată angajatorului, la sediul acestuia. Pentru ca notificarea să producă efecte, Codul muncii impune forma scrisă a acesteia, prin care salariatul își manifestă în mod clar și neechivoc, intenția de a înceta raporturile de muncă, comunicând angajatorului acest fapt.
• Angajatorul este obligat să înregistreze notificarea în evidențele sale , fără a solicita explicații salariatului.
• Demisia nu necesită aprobarea angajatorului, acesta luând doar cunoștință de actul de voință al salariatului.
• Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă – martori, înscrisuri, corespondență electronică, etc.. Acest refuz constituie contravenție care poate fi constatată de inspectorii de muncă și sancționată cu amendă cuprinsă între 1500 lei și 3000 lei, conform prevederilor art. 260, alin. 1, lit. n).
• Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
• Pentru evitarea încetării intempestive a contractului individual de muncă, pentru a se evita posibile prejudicii aduse angajatorului, Codul muncii impune salariatului respectarea unui termen de preaviz convenit de părți în contractul individual de muncă, termen care poate fi de maximum 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, și de maximum 45 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de conducere.
• Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele, salariatul fiind ținut să respecte aceleași obligații ce decurg din contract și să presteze munca în aceleași condiții ca până la data la care a notificat intenția de încetare a raporturilor de muncă. În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător. Dacă în perioada de preaviz salariatul nu se prezintă la locul de muncă, angajatorul este în drept să demareze procedura de cercetare disciplinară prealabilă și să decidă chiar concedierea disciplinară pentru absențe nemotivate.
• Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv. Angajatorul este singurul în măsură să decidă cu privire la renunțarea totală sau parțială la termenul de preaviz legiferat în favoarea sa, iar această manifestare de voință trebuie să fie materializată într-o decizie scrisa a acestuia.
• Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă. O astfel de situație poate să intervină atunci când angajatorul nu plătește, sau plătește cu întârziere drepturile salariale, nu organizează corespunzător activitatea, nu asigură condițiile tehnice și organizatorice pentru îndeplinirea atribuțiilor postului, nu stabilește și nu ia măsuri pentru asigurarea sănătății și securității salariatului, etc. Într-un asemenea caz, demisia va produce efecte de la data înregistrării acesteia la unitate sau de la data la care salariatul face dovada comunicării demisiei către angajator.
• ATENȚIE ! În timpul perioadei de probă sau la expirarea acesteia, contractul individual de munca poate înceta printr-o notificare scrisă a oricăreia din părțile contractului, fără a fi necesară o perioadă de preaviz, și fără obligația părții care notifică să motiveze acest fapt.

Mulțumim că sunteți alături de noi!

Echipa RESCONT