Munca suplimentară

MUNCA SUPLIMENTARĂ

Codul muncii definește munca suplimentară drept munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal.  Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

În cazul tinerilor în vârsta de pana la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cel mult 8 ore pe săptămâna, adică 48 de ore în total.
Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni. Sub rezerva respectării reglementarilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilite (4 luni sau 6 luni), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.
Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită este interzisă, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. In perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

In cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut, de 60 de zile, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară  se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Atenție: Tinerii în vârstă de pana la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară!

   Salariații care prestează muncă în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial nu pot efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

   De reținut: Prin Legea nr. 85/2020 prevederile Codului muncii au fost modificate, în sensul ca nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei, pentru fiecare persoană identificată. Până la aceasta modificare, sancțiunea era amenda de la 1500 lei la 3000 lei, indiferent de numărul salariaților identificați că nu respectă prevederile legale.

Vă mulțumim că sunteți cu noi. Echipa Rescont